Casa Gheorghe Tătărescu din București: între memorie politică, arhitectură interbelică și reconversia culturală a EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, într-un colț discret al Străzii Polonă, se află o vilă care transcend simpla condiție de locuință. Casa Gheorghe Tătărescu nu este doar o construcție arhitecturală; este un martor material al unui secol tulbure, încărcat de putere, compromisuri și cultură. Pereții săi, proporțiile echilibrate și detaliile minuțioase reflectă nu doar gustul unei elite politice, ci și o filozofie a puterii rezervate, a reprezentării discrete și a memoriei ambivalente. Astăzi, această reședință redă glas unei istorii complexe, reintegrându-se ca EkoGroup Vila, un spațiu cultural care nu uită, ci păstrează cu respect trecutul într-o paradigmă contemporană.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la fostă reședință a prim-ministrului la EkoGroup Vila

Figura lui Gheorghe Tătărescu – politicianul care a condus România în două rânduri și care a traversat cu stoicism turbulențele interbelice și postbelice – se manifestă în această casă mică ca dimensiune, dar generoasă în semnificație. Locuința sa din Strada Polonă a fost o vilă interbelică atent calibrată, o expresie discretă a valorilor unei elite ce cultiva echilibrul între putere și sobrietate. Continuându-și traiectoria până în prezentul cultural al Bucureștiului, această vilă poartă astăzi numele de EkoGroup Vila și se constituie într-un spațiu al memoriei responsabil restaurate și reinterpretate, o punte între trecut și acum.

Gheorghe Tătărescu: omul, politicianul și epoca sa

Gheorghe Tătărescu (1886–1957) nu poate fi înțeles decât în lumina contextului politic volatil al României interbelice și imediat postbelice. Jurist format la Paris, cu o teză doctorat critică la adresa „minciunii electorale” din România, Tătărescu a fost un liberal convins, amestecând idealurile democratice cu o abordare pragmatică a guvernării. Primele mandate de prim-ministru (1934–1937 și 1939–1940) s-au desfășurat în vremuri marcate de tensiuni interne și externe ce au zdruncinat funcționarea demokratiei parlamentare și stabilitatea țării.

Ascensiunea sa a cunoscut multiple fațete: un administrator eficient, dar și un actor în procesul restrângerii libertăților civice; un sprijinitor al culturii naționale, membru de onoare al Academiei Române, însă și un politician care a navigat compromisurile epocii Carol al II-lea și începutul dictaturii. Din posturile sale la Ministerul de Interne și mai apoi ca prim-ministru a jucat un rol central în modelarea imaginarului politic al elitei interbelice, confruntându-se cu realități dure, de la revolte interne la amenințări geopolitice.

Casa ca extensie a puterii și discreției publice

În acest context, casa de pe Strada Polonă 19 se dezvăluie ca mai mult decât o simplă locuință; este o prelungire fizică și simbolică a personalității lui Gheorghe Tătărescu și a filosofiei sale politice. Spre deosebire de reședințele opulente ale unor contemporani politici, vila sa are o scară redusă, reflectând o atitudine în care puterea nu este ostentativă, ci răspândită în proporții juste și detalii subtile.

Biroul său, situat modest la nivelul entre-solului cu acces pe o intrare laterală aproape ascunsă, vorbește despre o reținere etică. Functioneaza ca un spațiu utilitar, nu ca un simbol al autorității absolute; creând o distanță clară între viața publică și intimitatea familială. Această alegere arhitecturală, rară în epocă și cu atât mai rară astăzi, definește raportul cu puterea ca responsabilitate și echilibru.

Arhitectura Casei Tătărescu: între Mediterană și neoromânesc (Zaharia, Giurgea, Pătrașcu)

Proiectul casei reprezintă o sinteză inovatoare între influențele mediteraneene și cele ale arhitecturii neoromânești. Prima schiță aparține arhitectului Alexandru Zaharia, care și-a pus amprenta pe proporțiile și conceptul general, iar apoi Ioan Giurgea, asociatul său, a rafinat ulterior detaliile, îmbinând tradiția locală cu modernitatea unui București aflat în plină transformare urbană. Această colaborare, exemplară în arhitectura interbelică românească, este vizibilă în ansamblul fațadei, în portalurile cu accente moldovenești, coloanele filiforme fiecare cu un tratament unic, dar integrat armonios în vocabularul stilistic al clădirii.

Elementul artistic de referință este, fără îndoială, șemineul creat de sculptorița Milița Pătrașcu, eleva celebrului Constantin Brâncuși și prietenă apropiată a soției lui Tătărescu, Arethia. Fiind învăluit într-o absidă cu accente neoromânești, acest brazier nu este doar un obiect decorativ, ci o manifestare plastică a dialogului între modernism și tradiția românească, care a influențat ulterior și alte reședințe, cum ar fi Vila lui Nae Ionescu realizată de G. M. Cantacuzino. Ancadramentele ușilor, de asemenea semnate de Milița Pătrașcu, accentuează această ambivalență stilistică echilibrată.

Arethia Tătărescu și cultura ca vector invizibil

În umbra discretă a prim-ministrului, Arethia Tătărescu — cunoscută ca „Doamna Gorjului” — aduce un aport definitoriu nu doar la viața familială, ci și la construcția culturală a casei și la proiectele artistice ale epocii. Implicată în binefacere, revitalizarea meșteșugurilor oltenești și susținerea artei, ea a fost un catalizator al dialogului dintre modernismul lui Brâncuși și valorile tradiționale românești.

Relația sa cu Milița Pătrașcu și participarea la inițiative artistice de anvergură cum este ansamblul brâncușian de la Târgu Jiu reflectă un angajament cultural profund, ce a transpus casa într-un spațiu fertil pentru simbolismul și estetica interbelică. Arethia apare ca beneficiară oficială a proiectului casei, evidențiind rolul său de păzitoare a coerenței arhitecturale și estetice, evitând orice manifestare ostentativă.

Ruptura comunistă: degradare și uitare simbolică

Odată cu prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu după 1947 și instaurarea regimului comunist, casa a intrat într-o perioadă întunecată. Nationalizată și privită prin prisma unui simbol al „clasei vinovate”, vila a fost supusă unor transformări administrative lipsite de respect față de vocabularul arhitectural inițial. Compartimentările au fost modificate brutal, finisajele originale au fost degradate de reparații neglijente, iar grădina peisageră a fost simplificată.

În această etapă, regiunea spațiului privat a fost efectiv golită de conținut, iar casa a încetat să mai fie un purtător de sens, devenind tot mai mult o relicvă suspendată între uitare și degradare. Cu toate acestea, vila a rezistat demolărilor, rămânând un martor tăcut al tragediei personale a familiei Tătărescu și al destinului României postbelice.

Post-1989: controversă, erori și efort de redresare

Tranziția romană după 1989 a redeschis combinația complexă dintre memorie și patrimoniu. Casa Gheorghe Tătărescu a trecut printr-o fază de instabilitate, marcată de intervenții discutabile și de o înțelegere insuficientă a rolului său istoric. Preluată pentru o vreme de Dinu Patriciu, arhitect și figură publică controversată, vila a suferit modificări interioare radicale care au știrbit coerența stilistică și au generat reacții critice vehemente în rândul specialiștilor.

Deschiderea unui restaurant de lux în spațiile reședinței a devenit un simbol al disonanței dintre trecut și prezent, între valoarea de patrimoniu și utilizarea comercială cu pretenții ostentative. Ulterior, achiziția clădirii de către o firmă de origine britanică a marcat un punct de cotitură positiv, când s-a demarat un proces minuțios de restaurare, revenind la proiectul arhitectural Zaharia–Giurgea, valorificând materialele și detaliile originale.

Recuperare și identitatea contemporană a EkoGroup Vila

Astăzi, sub numele de EkoGroup Vila, casa marchează o etapă nouă: cea a unei continuități culturale asumate. Vila nu este un muzeu înghețat, nici un spațiu comercial lipsit de context, ci un punct de convergență în care memoria, arhitectura și funcționalitatea contemporană coexistă cu delicatețe.

Accesul publicului este controlat prin sistemul de bilete disponibil pe platforma iabilet.ro, iar funcționalitatea spațiului ca loc de evenimente culturale reflectă o responsabilitate față de trecut, fără a șterge complexitățile acestuia. În acest mod, vila reflectă atât traiectoria unei epoci, cât și dispune de o voce proprie în peisajul cultural actual.

Elemente esențiale ale interiorului – o declarație discretă despre epocă

La interior, vila se remarcă prin proporții echilibrate și detalii rafinate, care comunică un cod etic interbelic al elitei politice:

• Dimensiuni reduse și proporționalitate: casa nu impresionează prin mărime, ci prin echilibru spațial.
• Luminozitate și continuitate cu grădina: livingul central, deschis către curtea privată, amplifică sentimentul de liniște și legătura cu natura.
• Finisaje de calitate: parchetul din stejar masiv, ușile sculptate sobru, feroneria din alamă patinată cu motive medievale.
• Discreția locului de muncă: biroul premierului, situat la entre-sol, cu intrare laterală discretă și dimensiuni modeste.
• Influențe artistice: șemineul semnat de Milița Pătrașcu cu absida neoromânescă și ancadramentele ușilor, reflectând un dialog între modernism și tradiție.

Aceste detalii compun o poveste care îl readuce pe Gheorghe Tătărescu în centrul atenției, nu ca emblemă idealizată, ci ca figură a unei epoci complexe, reflectată în piatră, lemn și metal.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost politician român, de două ori prim-ministru al României și unul dintre protagoniștii vieții politice interbelice și postbelice, cu un rol major în administrarea țării și în negocierile internaționale ale epocii.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu prim-ministru este o personalitate politică distinctă de Gheorghe Tattarescu, pictor român remarcabil din secolul al XIX-lea.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa reflectă o combinație timpurie între influențele mediteraneene și elementele neoromânești, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu intervenții artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia a fost beneficiara oficială și gardianul discret al arhitecturii și esteticii casei, implicată în binefacere și în promovarea culturii, contribuind decisiv la echilibrul și sobrietatea proiectului.
• Care este funcția clădirii astăzi?
  Casa transformata în prezent în EkoGroup Vila este un spațiu cultural cu acces controlat publicului, păstrând identitatea istorică într-un context contemporan activ.

Vizitarea EkoGroup Vila este o invitație de a pătrunde într-un spațiu în care istoria și arhitectura se întâlnesc cu responsabilitatea prezentului. O experiență ce valorifică întreaga complexitate a unui secol de memorie politică, socială și culturală.

Pentru programare și vizite private, te invităm să contactezi echipa EkoGroup Vila și să descoperi modul în care acest spațiu continuă să povestească a doua jumătate a secolului XX într-un București mereu surprinzător.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.